Voi încerca să fac o mică recenzie a romanului „Cafeneaua cu pisici. Neko Café” de Anna Sólyom.
În japoneză, ”neko” înseamnă pisică. Acțiunea se petrece în Barcelona. Dar conceptul nu ne este străin nici nouă. Și în România există două astfel de cafenele unde se face terapie. Aceste mici feline nu sunt străine nici de unele cafenele pe care le frecventez, La Metoc sau Lente. Sunt cuminți, uneori îți sar în brațe, sunt indiferente sau cerșesc atenție. Specialiștii confirmă efectul terapeutic al pisicilor, mai ales pentru oamenii depresivi. Ele elimină energia negativă din corp.
Să revenim la romanul nostru. Eroina principală este Nagore, care are 40 de ani, e singură, fără serviciu și urăște pisicile. Cunoscându-i dificultățile financiare, o prietenă îi propune să se angajeze la o cafenea cu pisici, în ciuda aversiunii ei. Nagore își stăpânește fobia și hotărăște să meargă la interviul de angajare. Patroana cafenelei este o japoneză, Yumi, care o place, îi prezintă „afacerea” și și-o dorește ca angajată. Nagore face cunoștință cu cele șapte pisici din cafenea și decide că are nevoie de această slujbă, așa că își începe noua aventură în Cafeneaua cu pisici. Ea trebuie să se îngrijească de pisici și de clienți. Aceștia nu trebuie să deranjeze pisicile, dar le pot adopta.
Sunt șapte pisici drăguțe, fiecare cu personalitatea ei. Mai târziu, va mai apărea una, Sort, pierdută sau părăsită. Misterul se dezleagă, unul din clienți , Marc, o lăsase acolo, pentru că gazda sa nu accepta animale de companie. Sort fusese motanul drag al bătrânului Elias, care va vizita cafeneaua. La final, el își lasă casa lui Marc, iar pe Sort lui Nagore, care începuse să le îndrăgească. Marc și Nagore vor forma un cuplu.
La cafenea, Nagore, artistă, învață să facă pisici cu mustăți din spumă în cafea. Pisicile sunt foarte mulțumite. Ele își au viața lor netulburată. Vezi „A treia lege” pisicească (Chan): „Ia o pauză( un pui de somn poate face orice problemă să pară mai mică)”. Sunt companioane de încredere. Ne oferă lecții de viață și au un efect terapeutic, de relaxare. Ne pot ajuta să ne descoperim ikigai-ul. cuvânt japonez care definește ceea ce te face să te simți viu, rațiunea noastră de a ne trezi dimineața.
Este un roman plăcut care se citește pe nerăsuflate. Ești curios să vezi ce năzbâtii au mai făcut „copiii”, așa cum își numește Yumi pisicile, cum se adaptează Nagore, cum își găsește iubirea.
Autoarea s-a născut la Budapesta, iar din 2012 locuiește chiar în Barcelona. Este terapeut psihosomatic și scriitoare, absolventă de filozofie, de unde reiese și crearea acestui roman, bestseller internațional.
Cafenelele cu pisici sunt un fenomen internațional acum. Prima astfel de cafenea a fost deschisă în 1998 la Taipei, Taiwan.
Da, autoarea dedică acest roman ființelor feline, cu mulțumiri pentru că există.
Și eu însămi am multe pisici, care îmi sunt dragi cu toate. De aceea m-am și bucurat foarte mult când am câștigat această carte la un concurs Humanitas fiction. Ilustrată și cu desene drăguțe ( Nagore însăși desenează felinele în roman), este o lectură captivantă.
