Suntem tot mai prinși în iureșul vieții cotidiene moderne, parcă nicicând agitația nu a fost mai pregnantă, însă eu cred cu tărie că nu trebuie să ne uităm originile, rădăcinile, tradițiile. Așa sunt eu, cu respect pentru tradițiile strămoșești în societatea contemporană. Și îi apreciez din inimă pe toți cei care împărtășesc aceleași valori. Suntem oamenii timpului nostru, acest lucru nu îl poate schimba nimeni. Dar fiecare alege felul în care se raportează la datină, la vechile rânduieli. Concepția mea de viață este chiar conservatoare. Am un mare respect pentru înaintași, sunt foarte legată de tot ceea ce înseamnă familie și legături familiale. Le cinstesc memoria și noi, cei rămași, ne amintim de ei cu drag. Îi pomenim și le ducem mai departe moștenirea pe care ne-au lăsat-o. Au fost oameni simpli, curați, muncitori, credincioși, eroi.
Unul din străbunicii mei a fost prizonier, a stat în lagăr în Primul război mondial și a murit tânăr la puțin timp după ce s-a întors. A avut trei copii, bunica mea, cea mai mică, abia îl știa. A fost greu de recunoscut când a ajuns acasă. De la el avem și un jurnal din lagăr, pe care l-am transcris, ca să rămână și generațiilor viitoare din familie. El a construit o fântână cu ciutură acum peste o sută de ani, de unde sătenii vin și acum să ia apă proaspătă. Acum, noi vrem să o consolidăm, să o renovăm. Are o piatră de temelie unde e trecut numele străbunicului și data înființării. Străbunica a crescut singură trei copii și a avut grijă de gospodărie. De la ea avem costume naționale lucrate de dânsa. Este o mândrie și în același timp o obligație de a le cinsti memoria. Biserica este o apărătoare a valorilor tradiționale, iar noi îi pomenim. Un alt strămoș al meu mai îndepărtat chiar a construit o biserică, ceea ce noi nu mai reușim în zilele noastre, dar dăm mărturie cu emoție despre tot ceea ce au însemnat acești strămoși.
Iată că înțelepciunea lor dăinuiește peste veacuri. Noi stăm într-o casă de secol XIX pe care am renovat-o respectând arhitectura originală. Suntem foarte legați de acest loc, este raiul nostru.
Mă simt binecuvântată că provin dintr-o familie cu tradiție pe aceste meleaguri și nu mi-aș părăsi țara și locurile unde am copilărit atât de frumos.
Între clasic și modern, aleg clasicul. Între profunzime și superficialitate, aleg profunzimea. Între adevăr și aparență, aleg adevărul. Între agitație și tihnă, aleg tihna.
Tare mult mi-ar plăcea să redecorăm casa și poate că pe viitor vom aduce schimbări mai dramatice, dar fără a modifica spiritul tradițional al încăperilor.
Acum, de sfintele sărbători de Paști, am decorat cu ornamente noi, dar și mai vechi. De altfel, așa facem și de Crăciun. Ținem foarte mult la obiectele lăsate moștenire. Sper că se vede că îmi transmit credința cu iubire și emoție.
De aceste sfinte sărbători am avut un vin alb deosebit, Beciul Domnesc Grand Reserve , care a venit ca o ancoră a autenticului. A completat perfect mesele îmbelșugate în jurul cărora ne adunăm cu mic cu mare. Un vin excepțional ce reprezintă tradiția și calitatea absolută. Acesta a fost sponsorul care ne-a invitat să scriem despre viziunea noastră asupra binomului tradiție/modernitate în cadrul deja binecunoscutei, cred, competiții Spring SuperBlog 2025.
Nu rămânem blocați în trecut, însă extragem învățăminte, conservăm și modernizăm. Avem o moștenire de păstrat. Și de la bunici, și de la părinți am învățat multe. Cred că fiecare se regăsește în portretul pe care l-am creionat. Imposibil să nu ne lăsăm influențați de generațiile anterioare. Așa am învățat dragostea pentru lucrurile frumoase, grija față de animale, gustul pentru călătorii și limbi străine, pentru artă și literatură, milostenia, discreția, politețea...Valori atemporale!
Îmi amintesc, de pildă, cum îi arătam bunicii pozele din călătorii pe noile rame foto moderne. Și , iată, acum ascult muzica franceză a anilor ”70 împreună cu mama pe YouTube.
Ne amintim cu drag de strămoși și nu îi îngropăm în uitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu