Simplitatea-o formă de artă

     Nu demult am scris un articol despre legătura mea profundă cu generațiile anterioare și valorile pe care mi le-au transmis. Aici este textul. Același sponsor, și anume compania Beciul Domnesc, ne provoacă astăzi , tot în cadrul competiției Spring SuperBlog 2025, să scriem despre  puterea timpului de a rafina lucrurile. 

    Sunt acele lucruri frumoase despre care am vorbit, iar azi, savurând vinars Miorița, tot din portofoliul Beciul Domnesc, mă voi referi la alte pilde de comori emoționale.

    Cu gândul la valorile brandului Miorița- eleganță, tradiție, autenticitate-scriu din suflet pentru a vă împărtăși niște exemple memorabile de oameni simpli, dar măreți. Simplitatea aceasta a țăranului român înseamnă măreție și demnitate.

    Scriu în speranța de a vă emoționa. Căci e păcat ca emoțiile să se piardă. Mai degrabă se răspândesc frenetic. 

    Iată, de pildă, am aflat de o povestea celor șapte cămăși de cânepă pe care o fată de măritat trebuie să învețe să le confecționeze, ghidată de mama sau bunica. Am găsit chiar și un film extraordinar de  frumos despre cămașa de cânepă, urzită în războiul de țesut: 

    Se țese timp, răbdare și liniște. Bunica spunea ca nu e vorba numai despre cămăși, ci de a transforma ceva aspru în ceva frumos, de a accepta că lucrurile bune cer timp, despre răbdare, perseverență, lecțiile cânepei.

    Toți cei care păstreză tradițiile și le îmbogățesc sunt eroii noștri tăcuți. Fie că este vorba de țesut, sculptură, ceramică, bijuterii, mobilier sau chiar case tradiționale renovate. Creatori și voluntari, aceștia ne înfrumusețează zilele prin exemplul lor. Am văzut creații pur și simplu extraordinare, care reprezintă insule de senin și armonie într-o lume deseori invadată de tern. 

    Eu caut aceste lucruri cu aviditate în setea mea de frumos și bine. Mai ales tradițiile vii, nu numai cele conservate în muzee. 

    Dacă mă gândesc și la bunătate, „virtutea fundamentală, actul și relația esențială a omului cu lumea” ( Horia Roman-Patapievici), la oameni care au îmbătrânit frumos, mă duce gândul la străbunii mei bineînțeles și la o personalitate pe care o voi evoca, Octavian Paler. 

    Sunt frumoși bătrânii cuminți ai satelor noastre. Octavian Paler s-a născut la Lisa, în depresiunea  Făgărașului, sat pe care îl îndrăgesc și care mi-a devenit drag datorită scriitorului, sat patriarhal. Sunt atât de fericită că am fost contemporană dânsului, câ l-am ascultat și l-am citit, că am cărți cu autograf. Octavian Paler a făcut școala primară în satul natal, apoi Colegiul Spiru Haret din București și Liceul Radu Negru din Făgăraș, secția literară. A făcut Facultatea de Litere și Filosofie și, în paralel, Facultatea de Drept din București. Apoi a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. A fost persecutat de Securitate. L-am cunoscut după Revoluție. L-am văzut la talk-show-uri. a criticat clasa politică. Era un bătrân bun și calm, înțelept, mai degrabă pasionat de mitologie, filosofie,de raportul om-existență și propria aventură existențială, un om al monologului, solitar, așa cum mărturisea el însuși. Daniel Cristea-Enache spunea despre dânsul : "Octavian Paler, aşa cum l-am cunoscut, avea o tinereţe spirituală, o mobilitate intelectuală şi o vie curiozitate, păstrate, toate, până in ultima clipă". Un om de o cultură bogată, patriot, îndrăgostit de România. Nu mă satur să îl ascult, și sunt bucuroasă că mai am ocazia datorită tehnologiei moderne. 

    "Să fie dragostea noastră ca un vin bun, să crească mai puternic odată cu vârsta." spune un vechi proverb englez.

    Așa este și vinarsul Miorița, inspirat de balada Miorița, chintesența spiritului românesc, cu trei sortimente: V.S., V.S.O.P. și X.O. ce oferă un gust autentic, cald și catifelat. Valorile Miorița sunt valori în care cred: eleganță, tradiție, autenticitate, timp, calitate, echilibru, memorabilitate.

    Așa se îmbină tradiția cu rafinamentul, cu puritatea. Toate acestea se nasc în timp...cu răbdare. Nu numai la noi, ci și în alte culturi, precum cea victoriană sau japoneză, pentru a aminti numai câteva dintre ele. 

    „The feeling of an evolution is a constant for every artist who is pursuing the search of refinement and enlargement of his/her own means of expression.” Andrea Bocelli

Tradiție și modernitate

     Suntem tot mai prinși în iureșul vieții cotidiene moderne, parcă nicicând agitația nu a fost mai pregnantă, însă eu cred cu tărie că nu trebuie să ne uităm originile, rădăcinile, tradițiile. Așa sunt eu, cu respect pentru tradițiile strămoșești în societatea contemporană. Și îi apreciez din inimă pe toți cei care împărtășesc aceleași valori. Suntem oamenii timpului nostru, acest lucru nu îl poate schimba nimeni. Dar fiecare alege felul în care se raportează la datină, la vechile rânduieli. Concepția mea de viață este chiar conservatoare. Am un mare respect pentru înaintași, sunt foarte legată de tot ceea ce înseamnă familie și legături familiale. Le cinstesc memoria și noi, cei rămași, ne amintim de ei cu drag. Îi pomenim și le ducem mai departe moștenirea pe care ne-au lăsat-o. Au fost oameni simpli, curați, muncitori, credincioși, eroi.

    Unul din străbunicii mei a fost prizonier, a stat în lagăr în Primul război mondial și a murit tânăr la puțin timp după ce s-a întors. A avut trei copii, bunica mea, cea mai mică, abia îl știa. A fost greu de recunoscut când a ajuns acasă. De la el avem și un jurnal din lagăr, pe care l-am transcris, ca să rămână și generațiilor viitoare din familie. El a construit o fântână cu ciutură acum peste o sută de ani, de unde sătenii vin și acum să ia apă proaspătă. Acum, noi vrem să o consolidăm, să o renovăm. Are o piatră de temelie unde e trecut numele străbunicului și data înființării. Străbunica a crescut singură trei copii și a  avut grijă de gospodărie. De la ea avem costume naționale lucrate de dânsa. Este o mândrie și în același timp o obligație de a le cinsti memoria. Biserica este o apărătoare a valorilor tradiționale, iar noi îi pomenim. Un alt strămoș al meu mai îndepărtat chiar a construit o biserică, ceea ce noi nu mai reușim în zilele noastre, dar dăm mărturie cu emoție despre tot ceea ce au însemnat acești strămoși. 

    Iată că înțelepciunea lor dăinuiește peste veacuri. Noi stăm într-o casă de secol XIX pe care am renovat-o respectând arhitectura originală. Suntem foarte legați de acest loc, este raiul nostru. 

    Mă simt binecuvântată că provin dintr-o familie cu tradiție pe aceste meleaguri și nu mi-aș părăsi țara și locurile unde am copilărit atât de frumos. 

    Între clasic și modern, aleg clasicul. Între profunzime și superficialitate, aleg profunzimea. Între adevăr și aparență, aleg adevărul. Între agitație și tihnă, aleg tihna.

    Tare mult mi-ar plăcea să redecorăm casa și poate că pe viitor vom aduce schimbări mai dramatice, dar fără a modifica spiritul tradițional al încăperilor. 

    Acum, de sfintele sărbători de Paști, am decorat cu ornamente noi, dar și mai vechi. De altfel, așa facem și de Crăciun. Ținem foarte mult la obiectele lăsate moștenire. Sper că se vede că îmi transmit credința cu iubire și emoție. 

    De aceste sfinte sărbători am avut un vin alb deosebit, Beciul Domnesc Grand Reserve , care a venit ca o ancoră a autenticului. A completat perfect mesele îmbelșugate în jurul cărora ne adunăm cu mic cu mare. Un vin excepțional ce reprezintă tradiția și calitatea absolută. Acesta a fost sponsorul care ne-a invitat să scriem despre viziunea noastră asupra binomului tradiție/modernitate în cadrul deja binecunoscutei, cred, competiții Spring SuperBlog 2025. 

    Nu rămânem blocați în trecut, însă extragem învățăminte, conservăm și modernizăm. Avem o moștenire de păstrat. Și de la bunici, și de la părinți am învățat multe. Cred că fiecare se regăsește în portretul pe care l-am creionat. Imposibil să nu ne lăsăm influențați de generațiile anterioare. Așa am învățat dragostea pentru lucrurile frumoase, grija față de animale, gustul pentru călătorii și limbi străine, pentru artă și literatură, milostenia, discreția, politețea...Valori atemporale!

    Îmi amintesc, de pildă, cum îi arătam bunicii pozele din călătorii pe noile rame foto moderne. Și , iată, acum ascult muzica franceză a anilor ”70 împreună cu mama pe YouTube.

    Ne amintim cu drag de strămoși și nu îi îngropăm în uitare. 

    

Depășirea granițelor culturale cu Vasco Translator

     Suntem în era globalizării și niciodată nu a fost parcă mai actuală necesitatea cunoașterii limbilor străine, cel puțin câteva de circulație internațională. Turismul înflorește și sunt tot mai multe conexiuni cu oameni din afara țării. Eu mă simt norocoasă că trăiesc în această eră, pentru că de când mă știu mi-a plăcut să explorez culturile a diverse țări. Eu am început cu literatura. Este încă o pasiune de-a mea. Și îmi place să îmi fac prieteni din lumea largă. De aceea corespondez. Mai mult decât schimbul de cărți poștale, am reușit să legăm prietenii frumoase și durabile. Corespondez cu oameni de pe toate continentele și îmi place și să învăț limbi străine. Am mers la cursuri de germană, spaniolă, portugheză organizate de biblioteca locală. Am făcut cursuri online de poloneză și japoneză. Și chiar am învățat turcă one-to-one, eu predând la schimb limba română. Chiar îmi place să învăț limbi străine, și chiar dacă nu se prinde tot, unele sunt și grele, ceva tot învăț. Nu mă las și observ că dacă repet îmi amintesc și reușesc să îmi îmbunătățesc vocabularul și cunoștințele gramaticale. 

    Ca urmare a acestui preambul, cred că devine evident că sunt interesată de traducerea instant. Am mai scris despre aceasta , în atenție fiind aparatele de traducere Vasco Translator. 

    Azi, tot în cadrul competiției Spring SuperBlog 2025, mă voi referi, iată, la situații de viață în care translatoarele vocale sunt de un real folos. Mi-ar fi prins bine în predarea limbii române prietenului turc. Ce experiență memorabilă! Ador să fiu de ajutor, să cunosc oameni noi și mai ales să predau. Eu am făcut doar doi ani Facultatea de Litere, am întrerupt-o din păcate, dar viitorul meu a r fi fost de profesor sau traducător. Acum, de câte ori am ocazia, pun în practică aceste ocupații.

    Fie că este vorba de învățarea unei limbi străine, fie de scris pentru corespondență, fie în călătorii, un translator instant este un instrument binevenit. Nu vă pot descrie bucuria pe care o am eu în toate aceste preocupări! A contribuit cred și educația, într-o familie cu unn părinte profesor de franceză. Cât de frumos a fost în Provence și cât de mult m-ar fi ajutat un traducător instant! 

    Cel mai actual aparat de traducere instant este translatorul instantaneu Vasco Translator V4 , care este un translator instant pentru nu mai puțin de 112 limbi și Internet gratuit pe viață cu conținut de la Oxford University Press! Culoarea mea preferată este Cobalt Blue. 

    Voi scrie câteva date tehnice. Acest traducător instant sprijină 112 limbi străine cu traducere foto, 107 limbi străine cu traducere text, 82 limbi străine cu traducere vocală, 28 de cursuri de limbi străine în aplicația de învățare. Ce bogăție și ce ajutor!

    Îmi place foarte mult să călătoresc și să îmi întâlnesc prietenii din alte țări, în România sau în țările lor. Îmi place și să organizez excursii. Azi amintesc de venirea Agnieszkăi din Polonia. Am făcut o călătrie memorabilă în București, Sinaia, Brașov, Sighișoara, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Horezu. Au trecut câțiva ani, ne-am înțeles în limba engleză, ea fiind profesor de engleză, dar ce bine ar fi fost să avem căști cu traducător Vasco Translator E1 . Una pentru mine, una pentru Agniezska. 

Aceste căști cu traducător permit o comunicare naturală. La Sighișoara am fost chiar în timpul Festivalului medieval, iar la Horezu, în satul Olari. Ce bine s-ar fi înțeles Agnieszka cu meșterii olari în casa cărora am fost, fără opreliști, fără complicații. Ne-au arătat colecțiile lor de vase de ceramică și procesul de fabricație.

     Căștile funcționează când sunt conectate la o aplicație pe telefonul mobil. Sunt confortabile, oferă conversații în liniște și discreție. Chiar ceea ce am fi avut nevoie. Dar nu este timpul pierdut, oricând se vor mai ivi ocazii. De pildă, când mă voi duce eu din nou să vizitez Polonia la invitația Agnieszkăi. Nu cunosc atât de bine limba poloneză, iar translatoarele Vasco sunt sigură că mă vor ajuta cu traducerea vocală, foto, text , dar și pentru pronunție. Voi relua și studiul limbii poloneze înainte de călătorie. 

       Abia aștept să mă folosesc de traducătoarele instant în călătorii. Călătoriile și conversațiile cu prietenii din alte țări sunt o reală plăcere. Pur și simplu ne îmbogățesc experiența de viață și ne-o înfrumusețează. Chiar acum când scriu îmi saltă inima de bucurie gândindu-mă la excursiile mele de vis pe continentul european. Am amintiri deosebite. Îmi place să vizitez obiective turistice, muzee, parcuri. Așa cum am spus la început, ador literatura. Aceasta m-a ajutat. Îmi place să cunosc măcar puțin cultura țării în care merg. Gazdele sunt primitoare și cred că bucuroase să o împărtășească. Și mie îmi face plăcere să vorbesc despre țara mea, să îi prezint frumusețile și bogăția. Și pentru toate acestea, un aparat de traducere este de un real ajutor. Tehnologia nu înlocuiește emoția, ci o potențează. Nu este politicos și salutar să te adresezi unui localnic în limba sa? Nu credeți că s-ar bucura și ar fi mai deschis?! Cum să nu?!

    Nu vă pot descrie emoția care m-a cuprins când am văzut prima pictură de Monet în realitate - o știam din albume de artă- la Ny Carlsberg Glyptotek din Copenhaga. Și apoi alți maeștri ai picturii. 

    În călătoriile în străinătate avem mereu ocazii să ne folosim de traducătoarele instant: pentru indicații-direcții de orientare, meniuri, servicii publice, dar și pur și simplu pentru a comunica eficient cu localnicii. În grupurile de voluntari, mereu sunt situații în care se cere ajutorul unui vorbitor al limbii străine dintr-o anumită țară. Fie pentru comunicarea cu un avocat, spital, Poliția. Toate acestea pot fi intermediate de un translator instant, care oferă traduceri acurate și rapide. 

    Voi încheia cu un citat inspirațional concludent în care cred cu adevărat: 

    Date fiind pasiunile mele, cred că îmi înțelegeți și interesul pentru translatoarele automate Vasco. Vă doresc să le încercați și voi, să le puneți la lucru, și veți vedea cum comunicarea se va îmbunătăți seminificativ. 

Degustare Beciul Domnesc

     Iată că mă aflu din nou pe tărâmuri moldave pentru a degusta vinurile premiate din portofoliul Beciul Domnesc. Ce poate fi mai inspirat înainte de sărbătorile pascale ce se apropie? Abia aștept masa de Paști în familie, iar până atunci ne-am gândit să facem o incursiune la sursă, chiar la monumentul Beciul Domnesc. Depănăm file de istorie și degustăm vinuri de colecție la Odobești, în județul Vrancea. 

    Ne ducem înapoi în secolul al XVI-lea, de când datează monumentul. Este unicul beci din România cu pisanie domnească săpată în piatră chiar deasupra intrării în cramă. Aici aflăm că cele mai vechi vinuri datează din anul 1949, iar comoara conține nu mai puțin de 100.000 de sticle de vin.

    Îmi place istoria și cred că toți ar trebui să o cunoaștem. Mă simt transportată în vremuri apuse, experiența e memorabilă. Și mi se pare o minune faptul că monumentul a fost conservat atât de bine și adus în actualitate. 

    Pe lângă interersanta incursiune în istorie, ne-au fost recomandate vinuri ușoare de sezon, care mi-au încântat papilele gustative și olfactive. Este o întreagă artă. 

    Ni s-au propus vinuri Rose îndrăznețe, ceea ce am apreciat. Un  vin rose veritabil este Rosé Verité, demisec, de un roz translucid , cu miresme florale , arome de cireșe și căpșune! Ce încântare! Este potrivit mesei de Paști în familie, putând fi asociat unei game largi de preparate, de la aperitive până la desert.

    Învăț. Eu sunt o romantică și mi se pare că vinul acesta mi se potrivește personalității. Mi-au dat și o idee pentru o seară de vin rose: de a purta accesorii roz, într-un decor cu tușe de roz și citate inspiraționale care să cuprindă cuvântul roz/rose/pink. Ce idee drăguță. Cu siguranță o voi pune în practică. 

    Vinul ne acompaniază toate momentele plăcute ale vieții, este perfect pentru o masă cu prietenii. Glumim și depănăm amintiri, vinul este companionul nostru de nădejde. Am făcut și eu vin și must, am fost la cules de struguri în podgorii sub soarele blând al toamnei.Am fredonat și eu „Bun îi vinul ghiurghiuliu” al marei Maria Tănase. Dar ce mai pot spune de vinul Chardonnay Grand Reserve de la Beciul Domnesc? Un vin sec desăvârșit, complex și armonios. Note fructate de citrice, măr verde și fructul pasiunii. Eu ador aromele florale și fructate la vinuri. Sunt pe gustul meu. Cred că acest vin va fi perfect pentru masa de Paști.

    Și ni s-a mai făcut o recomandare: Feteasca Albă. O alegere clasică. Are arome florale de cireș, flori de câmp, dar și note fructate de pepene galben și pere. Proaspăt și înmiresmat, liniștit,  potrivit pentru aperitive și fel principal.

    Le voi lua pe toate pentru a le savura la masa de Paști împreună cu prietenii și familia. În zilele de sărbătoare ne vom bucura de preparate culinare și vinuri deosebite. Recomandările făcute cred că au fost foarte bune. 

    Primăvara, când se deschid florile și înverzește iarba, este anotimpul meu preferat. Sărbătoarea Paștilor este un eveniment primăvăratic de seamă. Îmi place cântarea „Hristos a Înviat!” din glasurile tuturor celor care participă la slujba de Înviere în biserici. Aerul este dulce și ușor. Și, pe lângă sărbătoarea naturii și sărbătoarea religioasă, îmi place că ne adunăm în jurul mesei. Voi mai lua un vin de colecție, Tămâioasa Românească, căci îmi plac vinurile dulci. Are note de trandafir, fagure de miere, caramel și mosc, 10 ani de maturare și învechire. Este galben auriu, limpede. Nu de alta, dar vom degusta și ceva brânzeturi franțuzești. Nu că nu ar merge și la desert. 

    Mergem și la Cotești, Panciu și Huși, căci sunt regiuni frumoase, podgorii valoroase și îmi plac și călătoriile. 

    Iată o călătorie istorică și o călătorie a simțurilor în pregătirea perioadei pascale. Vinul este nelipsit. În cantități moderate bineînțeles. Ce plăcute sunt și serile când , după un film, iau cina cu prietena mea și discutăm. Îi voi povesti pe unde am fost și ce am mai aflat și voi duce vestea vinului Beciul Domnesc, așa cum o fac și pentru voi. Am scris acest articol cu drag pentru Spring SuperBlog 2025 și am folosit imagini relevante din sursele Beciul Domnesc. 

    

Subiecte tabu

 Este o după-amiază frumoasă de primăvară, m-am așezat la masa de scris, însă fără să am un plan asupra subiectelor pe care le voi dezvolta. Tema există, este vorba de amintiri personale interzise, și este propusă de sponsorul Editura Cassius Books pentru concursul Spring SuperBlog 2025. Nu aș dori să mă lansez în picanterii, pentru că acelea sunt strict secrete. Nu știu cum au alții curajul, și îi apreciez, așa cum o face Bogadan Dărădan, actor, copywriter, blogger ( Presa în blugi)  și scriitor. El urmează să lanseze în curând cartea  „Confesiuni: Atracții Interzise” , care nu este numai un roman biografic și erotic.

Îți trebuie curaj și talent să vorbești despre amintiri interzise ca să nu cazi în extreme, pudibonderie sau indecență. 

Amintirile mele interzise cele mai secrete sunt bine păstrate. O parte din secrete le confesez doar preotului la spovedanie, unde nu trebuie să îți fie rușine, ci să ai căință. Uneori, mi se întâmplă să povestesc despre una-alta prietenelor mele cele mai bune. Dar nu poți spune totul. Așa cred eu, că există o limită dincolo de care nu putem trece în privința amintirilor interzise și că anumite lucuri e bine să le ținem doar pentru noi.

Și de aici dificultatea de a vă povesti despre astfel de amintiri personale. Sunt persoane foarte închise, care nu doresc să dea detalii despre viața lor, nu au conturi de social media. Aceștia își doresc ca viața lor privată să fie în întregime ascunsă publicului.

Eu nu sunt chiar așa, dar poate că aceia au dreptate. Poți deveni vulnerabil. Atacat în punctele sensibile. 

Ce înseamnă o amintire interzisă? Ceva ascuns de ochii lumii mult timp, poate pentru totdeauna. Cu toții avem secretele noastre. Mai ales în dragoste. Aceasta este credința mea. Copii fiind , ne ferim de părinți, apoi de rude, cunoștințe și mai ales de străini. Sunt lucruri nespuse care e bine să rămână așa. Unii nu poveste despre proiectele lor înainte ca acestea să se materializeze, de teama eșecului. e o fobie de fapt.

Iată o pildă.

Nu este adevărată?

Eu cred că da!

Există întotdeauna printre prieteni scepticul de serviciu. Acela care îți pune la îndoială toate deciziile. Și chiar strică lucrurile frumoase din păcate. Mi s-a întâmplat. 

Și atunci ce facem în general și ce facem cu tema zilei?

Veți spune că sunt prea secretoasă. Nu vă voi dezamăgi, voi scormoni prin memorie după amintiri interzise. Amintirile mele interzise sunt mai inocente.

La grădiniță, de pildă, aveam scris pe talpa balerinilor D și S , pentru că încurcam dreptul cu stângul. Obișnuiam să confund persoane și era mare rușine să nu fie mătușa sau verișoara mea , pe care eu le întrebam curioasă și mirată : „Ce faci aici?” . Am ascuns cheile mașinii în dulap la un hotel, nici eu nu știu de ce, iar părinții, după cum cred că vă imaginați, le-au căutat disperați. Am mâncat și  o mamă de bătaie, așa cum era de așteptat, pentru că nu e de glumă.

Când am mai crescut, mi-au fost interzise cărți precum „Decameronul” de Bocacccio pentru că aveau cusurul de a fi mai destrăbălate, cu aluzii sexuale. Eu citeam de mică, cărți recomandate copiilor, dar am ajuns și la o vârstă la care inevitabil erau strecurate pasaje sexuale în anumite romane. Și acum acestea mă fac să roșesc. Ca și descrierea aparatelor genitale în cărțile de anatomie! Era o provocare pentru profesori în fața elevilor puși pe șotii. 

Ajunsă în ultimul an de liceu, m-am apucat de fumat pe ascuns și mai și chiuleam de la ore pe dealul Capela împreună cu o colegă ce mi-a rămas prietenă. Chiar foarte bună. Nu știu când au aflat părinții mei că fumez, însă și acum e ceva de condamnat. Eu m-am lăsat 10 ani și m-am reapucat. Știu, nu este un obicei frumos și sănătos, dar mi-a intrat în sânge. Anii trecuți, răcită rău, tot voiam să fumez pe ascuns și am fost prinsă în fapt și muștruluită.

Într-a XII-a chiuleam și pentru a merge la bar sau la pizzerie și și acolo fumam pe rupte. N-am avut probleme însă cu absențele și totul s-a terminat cu bine. Nu am exagerat.

S-au îndrăgostit de mine colegi și eu am fost îndrăgostită fără speranță de băieți mai mari sau colegi, dar până la facultate nu am intrat într-o relație amoroasă. Bineînțeles, am făcut și pasiuni pentru actori și cântăreți. Dar nu aveam cum să ajung la ei. Erau inaccesibili. Din vorbă în vorbă, mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc și online cu mult timp în urmă. Povesteam amintiri și fapte de zi cu zi, să nu vă gândiți la video-chat. Ne știam doar din poze și din conversații obișnuite, un bărbat atrăgător. Dar nu am ajuns să ne întâlnim. El locuia în Germania, eu , în țară. Am rupt legătura. Mă îndrăgostesc ușor, dar nu am mai avut o relație după un divorț dureros. Este bine și single declarat, doar că ești mai vulnerabil, adică se pot agăța de tine tot felul de neaveniți. Aceasta este partea proastă a Internetului. Nu voi încerca niciodată aplicații de dating online. Nu am încredere în ele. Pe Internet e mai greu sa-ți faci prieteni în general, adică tot relațiile vechi contează, însă eu am ajuns să-mi fac prieteni prin schimbul de cărți poștale clasice și în grupuri de Beagle, pentru că și eu o am pe Alma. Sunt o fire mai temătoare, deloc aventuroasă, așa încât nu m-aș mai duce, cum am făcut o dată, de una singură pe munte. Nu știu cum de nu am pățit nimic și sper să fiu ferită și pe viitor. Online-ul este un mediu un pic nesigur, are multe capcane. Dar, în fine, să rămânem la safe side în toate!

Cu aceste considerații despre partea sigură voi încheia periplul meu prin memorie, sperând că v-am amuzat cât de cât și că am convins sponsorul Editura Cassius Books, care promovează autori contemporani. Eu am făcut un curs de scriere creativă. Îmi place conceptul. Și eu m-am gândit să îmi scriu autobiografia, dar nu mi-a fost ușor și am întâmpinat reticențe de la persoane pe care ar fi trebuit să le menționez. Și-au dorit anonimatul și a trebuit să le respect dorința. 

Așadar, câteva amintiri interzise ce-și păstrează inocența. 

"If you want to keep a secret, you must also hide it from yourself." –George Orwell, 1984

Dar vă mai spun o vorbă în încheiere:

"Do nothing secretly; for Time sees and hears all things, and discloses all." –Sophocles

Pentru că:

"Three things cannot long stay hidden: the sun, the moon and the truth." –Buddha