Un strop de soare italian în bucătărie

     Italia-un tărâm de poveste. Eu nu am ajuns pe acele meleaguri, însă mi-aș dori și știu din poze, filme și poveștile cunoscuților cât de idilic este. În general, Mediterana ne invită la visare, cu regiunile sale care se întind în Africa, Asia și Europa. Am văzut și eu Mediterana în Franța și am fost entuziasmată. 

    Italia, țara de origine a uleiului de măsline Monini , face parte din bazinul mediteranean. E peninsula binecunoscută ca lo Stivale - cizma-. Sicilia și Sardinia sunt insule în Marea Mediterană, alături de multe alte insulițe. Toscana și Liguria, ca și regiunile de sud, au zone de coastă și climat blând. Cât de frumos trebuie să fie în realitate! Eu admir Italia pentru frumusețea peisajului, a oamenilor, pentru artă și cultură, dar și pentru dieta mediteraneană. Toate acestea sunt arhicunoscute și despre acestea vom vorbi astăzi, pornind de la uleiul de măsline extra-virgin Monini, sponsorul ultimei probe a competiției Spring SuperBlog 2025.

    Eu urmăresc Echappees belles și emisiunile culinare de pe TV Paprika și acolo am văzut minunile ținutului mediteranean. Mai e o emisiune cu oameni care își caută case și pot să spun că mi-ar plăcea să locuiesc acolo. Clima este blândă, oamenii calzi, peisajele minunate și mâncarea fabuloasă. 

    Eu nu gătesc mult în gospodărie , dar ador să încerc și rețete din alte tradiții culinare delicioase și sănătoase totodată. Rețetele italiene sunt simple și foarte populare. Rădăcinile sale se întind din secolul IV î.Hr. și, documentându-mă, am aflat că influențele bucătăriei italiene sunt etruscă, grecească antică, bizantină și evreiască. 

    Mă bucur că găsim și la noi magazine cu specific italian, de unde mă aprovizionez cu bunătăți. Multe specialități sunt produse de origine protejată. Frecventez și restaurantele italienești, trattorii și osterii, unde mă simt excelent.

Osteria în artă: Carl Bloch,1866, Într-o Osterie romană, National Gallery of Denmark, Copenhaga

    Preferatele mele sunt brânzeturile-mozzarella și burrata-, salamurile și mortadella, bruschetele, pastele carbonara, pizza, focaccia și tiramisu.

    Îmi place să mănânc burrata cu pâine prăjită, roșii proaspete, busuioc și ulei de măsline extravirgin, pesto, salată sau prosciutto.

    Am făcut chiar eu în casă pesto, salată de avocado, paste Arrabiata, fritatta și carbonara cu guanciale, dar și binecunoscutul desert tiramisu. 

    La aperitive și feluri de mâncare principale folosesc întotdeauna ulei de măsline pentru că are un gust bun și este sănătos. Cât de frumoase sunt livezile de măslini! Așa aduc un strop de magie în farfurie, un strop de soare italian în bucătăria mea. Am și pictat la un atelier tabloul lui van Gogh, Măslini cu cer galben și soare. Îl am și acum. Există o civilizație a măslinului, arborele veșnic roditor. 

    Monini a fost fondat în 1920 în „inima verde a Italiei”, la Spoleto, în Umbria. Este actualmente distribuit în toată lumea. Are numeroase certificări și respectă standarde de calitate excelentă. Ieșirea din presă a primului suc dens de măsline, în noiembrie, este motiv de sărbătoare în Italia, una din cele mai vechi sărbători tradiționale. Italienii știu să sărbătorească!

    Cel pe care îl produce Monini se numește Monello. Este verde, cu reflexe aurii, cu un parfum clar de tomată verde, puţin erbaceu şi înţepător. Are o personalitate puternică, un caracter spontan şi un gust amar, uşor picant, ceea ce îl face perfect pentru a spori gustul mâncărurilor robuste ale bucătăriei de sezon.

    Nu aș rata degustarea primului ulei de măsline extravirgin pe o felie de pâine prăjită. Cred că este savuros! 100% natural, obținut prin stoarcere.

    Și pentru că este vară, folosesc uleiul de măsline extravirgin Monini în salate. Îl pot folosi pe cel clasic, sau pe cele aromatizate, de o mare varietate, cu busuioc, usturoi, chili, lămâie și trufe. Asta pentru că îmi plac în general mâncărurile mai condimentate.

    Ca și medic, sunt convinsă de binefacerile sale pentru sănătate. Eu îl folosesc și în cosmetică, pentru ten, mâini și păr.

    Monini cultivă soiurile Moraiolo, Frantoio, Leccino și altele. Pe site-ul Monini găsiți și un frumos tur virtual al livezii. Profitați. Ne transportă pe dealurile însorite ale Umbriei.

    Natura ne învață în tăcere. Peisajul mediteranean este fabulos și oamenii au știut să îl păstreze. Se bucură de ceea ce le oferă natura mai prețios, pentru o viață împlinită și sănătoasă. Să luăm și noi exemplul lor!

O revoluție educațională

     Iată-mă din nou în fața tastaturii pentru a scrie un nou articol în cadrul competiției Spring SuperBlog 2025. De data aceasta, la inițiativa Tribului Antreprenorilor, mă voi apleca asupra unui subiect sensibil și de impact, anume educația , în special antreprenorială, a tinerilor. 

    Nu știu dacă și voi ați constatat că educația formală nu ne pregătește cu adevărat pentru provocările apărute în decursul vieții. Sigur, credința mea este că avem nevoie de cunoștințe solide și de o cultură generală, fără de care nu ne putem numi oameni compleți. Dar eu pledez pentru homeschooling, educație non-formală și informală. Sau pentru o revoluție în educație. O revoluție adaptată vârstei care să țină pasul cu provocările vieții contemporane. Copiii noștri sunt mai inteligenți ca noi și asta se vede încă de la cele mai fragede vârste, dar ei trebuie ghidați, îndrumați, supervizați în efortul lor de a deveni persoane adulte depline. Ca și absolvent al facultății de medicină, sunt conștientă că învățarea este un proces ce durează întreaga viață. Aprob conceptul de învățare continuă. 

    Marile minți ale omenirii ne-au predat această lecție. 

     "Intellectual growth should commence at birth and cease only at death" , "Once you stop learning, you start dying" sau "I never let my schooling interfere with my education" spunea Albert Einstein.

    Aceste convingeri își păstrează autenticitatea și în epoca TikTok.

    Metoda de învățare a viitorului este microînvățarea  sau microlearning, care reprezintă sesiuni scurte de învățare, de 3-10 minute. Atenția nu poate fi reținută pentru mult timp, am observat pe pielea mea, iar acest concept de microînvațare poate avea un impact major! Cunoștințele pot fi reținute mai ușor, activitatea mentală se îmbunătățește, atenția este menținută prin dinamism. Deci se câștigă în focus, relevanță și costuri reduse. Se câștigă în dezvoltarea personală și a companiei/organizației din care facem parte. 

    Științele viitorului, provocările sale, sunt AI(Artificial Intelligence), ML(Machine Learning), DL(Deep Learning), ASR(Automated Speech Recognition)/NLP(Natural Language Processing). 

    Scenarii ce păreau SF acum ceva timp. Știința evoluează fulminant, iar educația, automat, nu poate să rămână în urmă. 

    Nu întâmplător, în ultimii ani, se pune accentul și la noi pe educația informală, alternativă, pe care o agreez. Am participat la cursuri din afara instituțiilor de învățământ tradițional în calitate de cursant și chiar voluntar din partea organizatorilor. Am făcut cursuri de fotografie, artă, cultură, poloneză, japoneză și am fost foarte mulțumită, împlinită sufletește. Sunt și o autodidactă. 

    Poate acest lucru m-a și ajutat să fiu un mic antreprenor eu însămi ( nu am avut niciodată curajul să încep o afacere mare) atunci când scriam cursuri pentru colegii străini pe perioada studiilor universitare. 

    Admir însă tinerii antreprenori pe care am avut deosebita plăcere de a-i cunoaște.

    Sunt creatori de frumos în general. Cei care fac lucruri handmade incredibil de frumoase, floriști, profesori de limbi străine, directori de centre medicale, proprietari de pensiuni, saloane de cosmetică, cafenele. Au curaj, talent, profesionalism și au reușit. 

    Cred că și lor li se adresează networkingul digital din comunitatea de antreprenori Tribul Antreprenorilor, despre care am scris o mică introducere aici . Aici găsiți 50 de mentori esențiali pentru dezvoltare personală și a  afacerii și chiar o secțiune dedicată adolescenților: Tribul Adolescenților, pentru tineri de 13-20 ani.

    Membrii adulți își pot înscrie copilul gratuit.

    Educația formală nu oferă din păcate educație antreprenorială, ceea ce mi-a lipsit și mie. O consider o componentă importantă a educației, alături de necesitatea mentoratului și a networkingului. 

    Copiii ar putea învăța de timpuriu public speaking ( există chiar un concurs unde ei reprezintă companii), despre temeliile companiei, strategii de marketing și vânzări, scalare business, educație financiară, despre bursă, creativitate aplicată, promovare business, amnagementul proiectelor. Tot ce ține de imaginea personală și start-up, dezvoltarea unei afaceri de la zero.

    Sunt temelii de care tinerii au nevoie în viață, dacă vrem să ne asigurăm un viitor de bun augur.

    Fără o călăuză, tinerii se pierd, nu mai dezvoltă aptitudini antreprenoriale, nu mai au inițiativă sau pur și simplu pot face greșeli, o pot lua pe căi greșite. De ce să nu-i învățăm despre fiscalitate, juridic, legislație, HR și finanțare? Bineînțeles, conform capacității de înțelegere adaptate vârstei lor. Câteva noțiuni introductive. 

    Și unde am învățat eu că se dezvoltă cel mai bine abilitățile decât într-o comunitate de oameni cu aceleași interese? Networkingul tribului. Ne ajută și ca adulți, unde avem posibilitatea de a arăta că putem dezvolta niște relații armonioase, dar cât de valoros este pentru un tânăr, care poate fi un lider în devenire, cineva care inspiră și are capacitatea de a coordona, fără a limita creativitatea și inițiativa colegilor.

    Și această abilitate de public speaking câștigă teren. E important pentru un tânăr. Și se poate învăța în bootcamp-ul Tribul Antreprenorilor., unde participă părinți și copii deopotrivă.  Înveți să te exprimi, să argumentezi ideile, să-ți gestionezi emoțiile, să înveți logic, să ai încredere în tine.

    La fel, și capacitatea de a spune o poveste, storytelling, oral -cea mai veche formă, ce joacă un rol esențial în tradițiile culturale- , scris, vizual sau digital. Este o strategie de comunicare cu rădăcini în Poetica lui Aristotel folosită în lumea socio-economică. Puterea poveștilor este vindecătoare în era computerelor și se observă impactul acesteia în educație, marketing, comunicare, discurs politic, teologie pastorală, instanțe de judecată.

    Bootcamp-ul antreprenorial are loc la cabana Izvoranu, Tisău, Buzău, în inima pădurii. Ador și acest tip de educație în mijlocul naturii. Și eu am participat la genul acesta de tabere, la Sâmbăta de Sus, deosebit de frumoase prin reconectarea cu natura și instructive. Natura este cel mai onest învățător al omenirii.

    Pentru că am amintit de Albert Einstein, iată ce mai spunea acesta: „Uită-te adânc în natură, și apoi vei înțelege totul mai bine.”

    Cu fondatorul Tribului Antreprenorilor, Cosmin Răileanu, mai împărtășesc lecții despre eșecuri inevitabile . Am scris despre aceasta aici. „Dacă vrei să vezi curcubeul, rabdă mai întâi ploaia.” ( Paolo Coelho)

    Dar și aprecierea față de conceptul de freelancer, ceea ce și eu însămi am fost, cu rezultate incredibile. 

    Copiii învață din exemplul nostru și dacă vrem să asigurăm un viitor prosper, ceea ce e dezideratul lumii dintotdeauna, trebuie noi înșine să ne perfecționăm, să ținem pasul cu tehnologia și să le asigurăm o educație temeinică. Fiecare arhetip generațional dezlănțuie o nouă eră!

    

Simplitatea-o formă de artă

     Nu demult am scris un articol despre legătura mea profundă cu generațiile anterioare și valorile pe care mi le-au transmis. Aici este textul. Același sponsor, și anume compania Beciul Domnesc, ne provoacă astăzi , tot în cadrul competiției Spring SuperBlog 2025, să scriem despre  puterea timpului de a rafina lucrurile. 

    Sunt acele lucruri frumoase despre care am vorbit, iar azi, savurând vinars Miorița, tot din portofoliul Beciul Domnesc, mă voi referi la alte pilde de comori emoționale.

    Cu gândul la valorile brandului Miorița- eleganță, tradiție, autenticitate-scriu din suflet pentru a vă împărtăși niște exemple memorabile de oameni simpli, dar măreți. Simplitatea aceasta a țăranului român înseamnă măreție și demnitate.

    Scriu în speranța de a vă emoționa. Căci e păcat ca emoțiile să se piardă. Mai degrabă se răspândesc frenetic. 

    Iată, de pildă, am aflat de o povestea celor șapte cămăși de cânepă pe care o fată de măritat trebuie să învețe să le confecționeze, ghidată de mama sau bunica. Am găsit chiar și un film extraordinar de  frumos despre cămașa de cânepă, urzită în războiul de țesut: 

    Se țese timp, răbdare și liniște. Bunica spunea ca nu e vorba numai despre cămăși, ci de a transforma ceva aspru în ceva frumos, de a accepta că lucrurile bune cer timp, despre răbdare, perseverență, lecțiile cânepei.

    Toți cei care păstreză tradițiile și le îmbogățesc sunt eroii noștri tăcuți. Fie că este vorba de țesut, sculptură, ceramică, bijuterii, mobilier sau chiar case tradiționale renovate. Creatori și voluntari, aceștia ne înfrumusețează zilele prin exemplul lor. Am văzut creații pur și simplu extraordinare, care reprezintă insule de senin și armonie într-o lume deseori invadată de tern. 

    Eu caut aceste lucruri cu aviditate în setea mea de frumos și bine. Mai ales tradițiile vii, nu numai cele conservate în muzee. 

    Dacă mă gândesc și la bunătate, „virtutea fundamentală, actul și relația esențială a omului cu lumea” ( Horia Roman-Patapievici), la oameni care au îmbătrânit frumos, mă duce gândul la străbunii mei bineînțeles și la o personalitate pe care o voi evoca, Octavian Paler. 

    Sunt frumoși bătrânii cuminți ai satelor noastre. Octavian Paler s-a născut la Lisa, în depresiunea  Făgărașului, sat pe care îl îndrăgesc și care mi-a devenit drag datorită scriitorului, sat patriarhal. Sunt atât de fericită că am fost contemporană dânsului, câ l-am ascultat și l-am citit, că am cărți cu autograf. Octavian Paler a făcut școala primară în satul natal, apoi Colegiul Spiru Haret din București și Liceul Radu Negru din Făgăraș, secția literară. A făcut Facultatea de Litere și Filosofie și, în paralel, Facultatea de Drept din București. Apoi a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. A fost persecutat de Securitate. L-am cunoscut după Revoluție. L-am văzut la talk-show-uri. a criticat clasa politică. Era un bătrân bun și calm, înțelept, mai degrabă pasionat de mitologie, filosofie,de raportul om-existență și propria aventură existențială, un om al monologului, solitar, așa cum mărturisea el însuși. Daniel Cristea-Enache spunea despre dânsul : "Octavian Paler, aşa cum l-am cunoscut, avea o tinereţe spirituală, o mobilitate intelectuală şi o vie curiozitate, păstrate, toate, până in ultima clipă". Un om de o cultură bogată, patriot, îndrăgostit de România. Nu mă satur să îl ascult, și sunt bucuroasă că mai am ocazia datorită tehnologiei moderne. 

    "Să fie dragostea noastră ca un vin bun, să crească mai puternic odată cu vârsta." spune un vechi proverb englez.

    Așa este și vinarsul Miorița, inspirat de balada Miorița, chintesența spiritului românesc, cu trei sortimente: V.S., V.S.O.P. și X.O. ce oferă un gust autentic, cald și catifelat. Valorile Miorița sunt valori în care cred: eleganță, tradiție, autenticitate, timp, calitate, echilibru, memorabilitate.

    Așa se îmbină tradiția cu rafinamentul, cu puritatea. Toate acestea se nasc în timp...cu răbdare. Nu numai la noi, ci și în alte culturi, precum cea victoriană sau japoneză, pentru a aminti numai câteva dintre ele. 

    „The feeling of an evolution is a constant for every artist who is pursuing the search of refinement and enlargement of his/her own means of expression.” Andrea Bocelli

Tradiție și modernitate

     Suntem tot mai prinși în iureșul vieții cotidiene moderne, parcă nicicând agitația nu a fost mai pregnantă, însă eu cred cu tărie că nu trebuie să ne uităm originile, rădăcinile, tradițiile. Așa sunt eu, cu respect pentru tradițiile strămoșești în societatea contemporană. Și îi apreciez din inimă pe toți cei care împărtășesc aceleași valori. Suntem oamenii timpului nostru, acest lucru nu îl poate schimba nimeni. Dar fiecare alege felul în care se raportează la datină, la vechile rânduieli. Concepția mea de viață este chiar conservatoare. Am un mare respect pentru înaintași, sunt foarte legată de tot ceea ce înseamnă familie și legături familiale. Le cinstesc memoria și noi, cei rămași, ne amintim de ei cu drag. Îi pomenim și le ducem mai departe moștenirea pe care ne-au lăsat-o. Au fost oameni simpli, curați, muncitori, credincioși, eroi.

    Unul din străbunicii mei a fost prizonier, a stat în lagăr în Primul război mondial și a murit tânăr la puțin timp după ce s-a întors. A avut trei copii, bunica mea, cea mai mică, abia îl știa. A fost greu de recunoscut când a ajuns acasă. De la el avem și un jurnal din lagăr, pe care l-am transcris, ca să rămână și generațiilor viitoare din familie. El a construit o fântână cu ciutură acum peste o sută de ani, de unde sătenii vin și acum să ia apă proaspătă. Acum, noi vrem să o consolidăm, să o renovăm. Are o piatră de temelie unde e trecut numele străbunicului și data înființării. Străbunica a crescut singură trei copii și a  avut grijă de gospodărie. De la ea avem costume naționale lucrate de dânsa. Este o mândrie și în același timp o obligație de a le cinsti memoria. Biserica este o apărătoare a valorilor tradiționale, iar noi îi pomenim. Un alt strămoș al meu mai îndepărtat chiar a construit o biserică, ceea ce noi nu mai reușim în zilele noastre, dar dăm mărturie cu emoție despre tot ceea ce au însemnat acești strămoși. 

    Iată că înțelepciunea lor dăinuiește peste veacuri. Noi stăm într-o casă de secol XIX pe care am renovat-o respectând arhitectura originală. Suntem foarte legați de acest loc, este raiul nostru. 

    Mă simt binecuvântată că provin dintr-o familie cu tradiție pe aceste meleaguri și nu mi-aș părăsi țara și locurile unde am copilărit atât de frumos. 

    Între clasic și modern, aleg clasicul. Între profunzime și superficialitate, aleg profunzimea. Între adevăr și aparență, aleg adevărul. Între agitație și tihnă, aleg tihna.

    Tare mult mi-ar plăcea să redecorăm casa și poate că pe viitor vom aduce schimbări mai dramatice, dar fără a modifica spiritul tradițional al încăperilor. 

    Acum, de sfintele sărbători de Paști, am decorat cu ornamente noi, dar și mai vechi. De altfel, așa facem și de Crăciun. Ținem foarte mult la obiectele lăsate moștenire. Sper că se vede că îmi transmit credința cu iubire și emoție. 

    De aceste sfinte sărbători am avut un vin alb deosebit, Beciul Domnesc Grand Reserve , care a venit ca o ancoră a autenticului. A completat perfect mesele îmbelșugate în jurul cărora ne adunăm cu mic cu mare. Un vin excepțional ce reprezintă tradiția și calitatea absolută. Acesta a fost sponsorul care ne-a invitat să scriem despre viziunea noastră asupra binomului tradiție/modernitate în cadrul deja binecunoscutei, cred, competiții Spring SuperBlog 2025. 

    Nu rămânem blocați în trecut, însă extragem învățăminte, conservăm și modernizăm. Avem o moștenire de păstrat. Și de la bunici, și de la părinți am învățat multe. Cred că fiecare se regăsește în portretul pe care l-am creionat. Imposibil să nu ne lăsăm influențați de generațiile anterioare. Așa am învățat dragostea pentru lucrurile frumoase, grija față de animale, gustul pentru călătorii și limbi străine, pentru artă și literatură, milostenia, discreția, politețea...Valori atemporale!

    Îmi amintesc, de pildă, cum îi arătam bunicii pozele din călătorii pe noile rame foto moderne. Și , iată, acum ascult muzica franceză a anilor ”70 împreună cu mama pe YouTube.

    Ne amintim cu drag de strămoși și nu îi îngropăm în uitare. 

    

Depășirea granițelor culturale cu Vasco Translator

     Suntem în era globalizării și niciodată nu a fost parcă mai actuală necesitatea cunoașterii limbilor străine, cel puțin câteva de circulație internațională. Turismul înflorește și sunt tot mai multe conexiuni cu oameni din afara țării. Eu mă simt norocoasă că trăiesc în această eră, pentru că de când mă știu mi-a plăcut să explorez culturile a diverse țări. Eu am început cu literatura. Este încă o pasiune de-a mea. Și îmi place să îmi fac prieteni din lumea largă. De aceea corespondez. Mai mult decât schimbul de cărți poștale, am reușit să legăm prietenii frumoase și durabile. Corespondez cu oameni de pe toate continentele și îmi place și să învăț limbi străine. Am mers la cursuri de germană, spaniolă, portugheză organizate de biblioteca locală. Am făcut cursuri online de poloneză și japoneză. Și chiar am învățat turcă one-to-one, eu predând la schimb limba română. Chiar îmi place să învăț limbi străine, și chiar dacă nu se prinde tot, unele sunt și grele, ceva tot învăț. Nu mă las și observ că dacă repet îmi amintesc și reușesc să îmi îmbunătățesc vocabularul și cunoștințele gramaticale. 

    Ca urmare a acestui preambul, cred că devine evident că sunt interesată de traducerea instant. Am mai scris despre aceasta , în atenție fiind aparatele de traducere Vasco Translator. 

    Azi, tot în cadrul competiției Spring SuperBlog 2025, mă voi referi, iată, la situații de viață în care translatoarele vocale sunt de un real folos. Mi-ar fi prins bine în predarea limbii române prietenului turc. Ce experiență memorabilă! Ador să fiu de ajutor, să cunosc oameni noi și mai ales să predau. Eu am făcut doar doi ani Facultatea de Litere, am întrerupt-o din păcate, dar viitorul meu a r fi fost de profesor sau traducător. Acum, de câte ori am ocazia, pun în practică aceste ocupații.

    Fie că este vorba de învățarea unei limbi străine, fie de scris pentru corespondență, fie în călătorii, un translator instant este un instrument binevenit. Nu vă pot descrie bucuria pe care o am eu în toate aceste preocupări! A contribuit cred și educația, într-o familie cu unn părinte profesor de franceză. Cât de frumos a fost în Provence și cât de mult m-ar fi ajutat un traducător instant! 

    Cel mai actual aparat de traducere instant este translatorul instantaneu Vasco Translator V4 , care este un translator instant pentru nu mai puțin de 112 limbi și Internet gratuit pe viață cu conținut de la Oxford University Press! Culoarea mea preferată este Cobalt Blue. 

    Voi scrie câteva date tehnice. Acest traducător instant sprijină 112 limbi străine cu traducere foto, 107 limbi străine cu traducere text, 82 limbi străine cu traducere vocală, 28 de cursuri de limbi străine în aplicația de învățare. Ce bogăție și ce ajutor!

    Îmi place foarte mult să călătoresc și să îmi întâlnesc prietenii din alte țări, în România sau în țările lor. Îmi place și să organizez excursii. Azi amintesc de venirea Agnieszkăi din Polonia. Am făcut o călătrie memorabilă în București, Sinaia, Brașov, Sighișoara, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Horezu. Au trecut câțiva ani, ne-am înțeles în limba engleză, ea fiind profesor de engleză, dar ce bine ar fi fost să avem căști cu traducător Vasco Translator E1 . Una pentru mine, una pentru Agniezska. 

Aceste căști cu traducător permit o comunicare naturală. La Sighișoara am fost chiar în timpul Festivalului medieval, iar la Horezu, în satul Olari. Ce bine s-ar fi înțeles Agnieszka cu meșterii olari în casa cărora am fost, fără opreliști, fără complicații. Ne-au arătat colecțiile lor de vase de ceramică și procesul de fabricație.

     Căștile funcționează când sunt conectate la o aplicație pe telefonul mobil. Sunt confortabile, oferă conversații în liniște și discreție. Chiar ceea ce am fi avut nevoie. Dar nu este timpul pierdut, oricând se vor mai ivi ocazii. De pildă, când mă voi duce eu din nou să vizitez Polonia la invitația Agnieszkăi. Nu cunosc atât de bine limba poloneză, iar translatoarele Vasco sunt sigură că mă vor ajuta cu traducerea vocală, foto, text , dar și pentru pronunție. Voi relua și studiul limbii poloneze înainte de călătorie. 

       Abia aștept să mă folosesc de traducătoarele instant în călătorii. Călătoriile și conversațiile cu prietenii din alte țări sunt o reală plăcere. Pur și simplu ne îmbogățesc experiența de viață și ne-o înfrumusețează. Chiar acum când scriu îmi saltă inima de bucurie gândindu-mă la excursiile mele de vis pe continentul european. Am amintiri deosebite. Îmi place să vizitez obiective turistice, muzee, parcuri. Așa cum am spus la început, ador literatura. Aceasta m-a ajutat. Îmi place să cunosc măcar puțin cultura țării în care merg. Gazdele sunt primitoare și cred că bucuroase să o împărtășească. Și mie îmi face plăcere să vorbesc despre țara mea, să îi prezint frumusețile și bogăția. Și pentru toate acestea, un aparat de traducere este de un real ajutor. Tehnologia nu înlocuiește emoția, ci o potențează. Nu este politicos și salutar să te adresezi unui localnic în limba sa? Nu credeți că s-ar bucura și ar fi mai deschis?! Cum să nu?!

    Nu vă pot descrie emoția care m-a cuprins când am văzut prima pictură de Monet în realitate - o știam din albume de artă- la Ny Carlsberg Glyptotek din Copenhaga. Și apoi alți maeștri ai picturii. 

    În călătoriile în străinătate avem mereu ocazii să ne folosim de traducătoarele instant: pentru indicații-direcții de orientare, meniuri, servicii publice, dar și pur și simplu pentru a comunica eficient cu localnicii. În grupurile de voluntari, mereu sunt situații în care se cere ajutorul unui vorbitor al limbii străine dintr-o anumită țară. Fie pentru comunicarea cu un avocat, spital, Poliția. Toate acestea pot fi intermediate de un translator instant, care oferă traduceri acurate și rapide. 

    Voi încheia cu un citat inspirațional concludent în care cred cu adevărat: 

    Date fiind pasiunile mele, cred că îmi înțelegeți și interesul pentru translatoarele automate Vasco. Vă doresc să le încercați și voi, să le puneți la lucru, și veți vedea cum comunicarea se va îmbunătăți seminificativ. 

Degustare Beciul Domnesc

     Iată că mă aflu din nou pe tărâmuri moldave pentru a degusta vinurile premiate din portofoliul Beciul Domnesc. Ce poate fi mai inspirat înainte de sărbătorile pascale ce se apropie? Abia aștept masa de Paști în familie, iar până atunci ne-am gândit să facem o incursiune la sursă, chiar la monumentul Beciul Domnesc. Depănăm file de istorie și degustăm vinuri de colecție la Odobești, în județul Vrancea. 

    Ne ducem înapoi în secolul al XVI-lea, de când datează monumentul. Este unicul beci din România cu pisanie domnească săpată în piatră chiar deasupra intrării în cramă. Aici aflăm că cele mai vechi vinuri datează din anul 1949, iar comoara conține nu mai puțin de 100.000 de sticle de vin.

    Îmi place istoria și cred că toți ar trebui să o cunoaștem. Mă simt transportată în vremuri apuse, experiența e memorabilă. Și mi se pare o minune faptul că monumentul a fost conservat atât de bine și adus în actualitate. 

    Pe lângă interersanta incursiune în istorie, ne-au fost recomandate vinuri ușoare de sezon, care mi-au încântat papilele gustative și olfactive. Este o întreagă artă. 

    Ni s-au propus vinuri Rose îndrăznețe, ceea ce am apreciat. Un  vin rose veritabil este Rosé Verité, demisec, de un roz translucid , cu miresme florale , arome de cireșe și căpșune! Ce încântare! Este potrivit mesei de Paști în familie, putând fi asociat unei game largi de preparate, de la aperitive până la desert.

    Învăț. Eu sunt o romantică și mi se pare că vinul acesta mi se potrivește personalității. Mi-au dat și o idee pentru o seară de vin rose: de a purta accesorii roz, într-un decor cu tușe de roz și citate inspiraționale care să cuprindă cuvântul roz/rose/pink. Ce idee drăguță. Cu siguranță o voi pune în practică. 

    Vinul ne acompaniază toate momentele plăcute ale vieții, este perfect pentru o masă cu prietenii. Glumim și depănăm amintiri, vinul este companionul nostru de nădejde. Am făcut și eu vin și must, am fost la cules de struguri în podgorii sub soarele blând al toamnei.Am fredonat și eu „Bun îi vinul ghiurghiuliu” al marei Maria Tănase. Dar ce mai pot spune de vinul Chardonnay Grand Reserve de la Beciul Domnesc? Un vin sec desăvârșit, complex și armonios. Note fructate de citrice, măr verde și fructul pasiunii. Eu ador aromele florale și fructate la vinuri. Sunt pe gustul meu. Cred că acest vin va fi perfect pentru masa de Paști.

    Și ni s-a mai făcut o recomandare: Feteasca Albă. O alegere clasică. Are arome florale de cireș, flori de câmp, dar și note fructate de pepene galben și pere. Proaspăt și înmiresmat, liniștit,  potrivit pentru aperitive și fel principal.

    Le voi lua pe toate pentru a le savura la masa de Paști împreună cu prietenii și familia. În zilele de sărbătoare ne vom bucura de preparate culinare și vinuri deosebite. Recomandările făcute cred că au fost foarte bune. 

    Primăvara, când se deschid florile și înverzește iarba, este anotimpul meu preferat. Sărbătoarea Paștilor este un eveniment primăvăratic de seamă. Îmi place cântarea „Hristos a Înviat!” din glasurile tuturor celor care participă la slujba de Înviere în biserici. Aerul este dulce și ușor. Și, pe lângă sărbătoarea naturii și sărbătoarea religioasă, îmi place că ne adunăm în jurul mesei. Voi mai lua un vin de colecție, Tămâioasa Românească, căci îmi plac vinurile dulci. Are note de trandafir, fagure de miere, caramel și mosc, 10 ani de maturare și învechire. Este galben auriu, limpede. Nu de alta, dar vom degusta și ceva brânzeturi franțuzești. Nu că nu ar merge și la desert. 

    Mergem și la Cotești, Panciu și Huși, căci sunt regiuni frumoase, podgorii valoroase și îmi plac și călătoriile. 

    Iată o călătorie istorică și o călătorie a simțurilor în pregătirea perioadei pascale. Vinul este nelipsit. În cantități moderate bineînțeles. Ce plăcute sunt și serile când , după un film, iau cina cu prietena mea și discutăm. Îi voi povesti pe unde am fost și ce am mai aflat și voi duce vestea vinului Beciul Domnesc, așa cum o fac și pentru voi. Am scris acest articol cu drag pentru Spring SuperBlog 2025 și am folosit imagini relevante din sursele Beciul Domnesc. 

    

Subiecte tabu

 Este o după-amiază frumoasă de primăvară, m-am așezat la masa de scris, însă fără să am un plan asupra subiectelor pe care le voi dezvolta. Tema există, este vorba de amintiri personale interzise, și este propusă de sponsorul Editura Cassius Books pentru concursul Spring SuperBlog 2025. Nu aș dori să mă lansez în picanterii, pentru că acelea sunt strict secrete. Nu știu cum au alții curajul, și îi apreciez, așa cum o face Bogadan Dărădan, actor, copywriter, blogger ( Presa în blugi)  și scriitor. El urmează să lanseze în curând cartea  „Confesiuni: Atracții Interzise” , care nu este numai un roman biografic și erotic.

Îți trebuie curaj și talent să vorbești despre amintiri interzise ca să nu cazi în extreme, pudibonderie sau indecență. 

Amintirile mele interzise cele mai secrete sunt bine păstrate. O parte din secrete le confesez doar preotului la spovedanie, unde nu trebuie să îți fie rușine, ci să ai căință. Uneori, mi se întâmplă să povestesc despre una-alta prietenelor mele cele mai bune. Dar nu poți spune totul. Așa cred eu, că există o limită dincolo de care nu putem trece în privința amintirilor interzise și că anumite lucuri e bine să le ținem doar pentru noi.

Și de aici dificultatea de a vă povesti despre astfel de amintiri personale. Sunt persoane foarte închise, care nu doresc să dea detalii despre viața lor, nu au conturi de social media. Aceștia își doresc ca viața lor privată să fie în întregime ascunsă publicului.

Eu nu sunt chiar așa, dar poate că aceia au dreptate. Poți deveni vulnerabil. Atacat în punctele sensibile. 

Ce înseamnă o amintire interzisă? Ceva ascuns de ochii lumii mult timp, poate pentru totdeauna. Cu toții avem secretele noastre. Mai ales în dragoste. Aceasta este credința mea. Copii fiind , ne ferim de părinți, apoi de rude, cunoștințe și mai ales de străini. Sunt lucruri nespuse care e bine să rămână așa. Unii nu poveste despre proiectele lor înainte ca acestea să se materializeze, de teama eșecului. e o fobie de fapt.

Iată o pildă.

Nu este adevărată?

Eu cred că da!

Există întotdeauna printre prieteni scepticul de serviciu. Acela care îți pune la îndoială toate deciziile. Și chiar strică lucrurile frumoase din păcate. Mi s-a întâmplat. 

Și atunci ce facem în general și ce facem cu tema zilei?

Veți spune că sunt prea secretoasă. Nu vă voi dezamăgi, voi scormoni prin memorie după amintiri interzise. Amintirile mele interzise sunt mai inocente.

La grădiniță, de pildă, aveam scris pe talpa balerinilor D și S , pentru că încurcam dreptul cu stângul. Obișnuiam să confund persoane și era mare rușine să nu fie mătușa sau verișoara mea , pe care eu le întrebam curioasă și mirată : „Ce faci aici?” . Am ascuns cheile mașinii în dulap la un hotel, nici eu nu știu de ce, iar părinții, după cum cred că vă imaginați, le-au căutat disperați. Am mâncat și  o mamă de bătaie, așa cum era de așteptat, pentru că nu e de glumă.

Când am mai crescut, mi-au fost interzise cărți precum „Decameronul” de Bocacccio pentru că aveau cusurul de a fi mai destrăbălate, cu aluzii sexuale. Eu citeam de mică, cărți recomandate copiilor, dar am ajuns și la o vârstă la care inevitabil erau strecurate pasaje sexuale în anumite romane. Și acum acestea mă fac să roșesc. Ca și descrierea aparatelor genitale în cărțile de anatomie! Era o provocare pentru profesori în fața elevilor puși pe șotii. 

Ajunsă în ultimul an de liceu, m-am apucat de fumat pe ascuns și mai și chiuleam de la ore pe dealul Capela împreună cu o colegă ce mi-a rămas prietenă. Chiar foarte bună. Nu știu când au aflat părinții mei că fumez, însă și acum e ceva de condamnat. Eu m-am lăsat 10 ani și m-am reapucat. Știu, nu este un obicei frumos și sănătos, dar mi-a intrat în sânge. Anii trecuți, răcită rău, tot voiam să fumez pe ascuns și am fost prinsă în fapt și muștruluită.

Într-a XII-a chiuleam și pentru a merge la bar sau la pizzerie și și acolo fumam pe rupte. N-am avut probleme însă cu absențele și totul s-a terminat cu bine. Nu am exagerat.

S-au îndrăgostit de mine colegi și eu am fost îndrăgostită fără speranță de băieți mai mari sau colegi, dar până la facultate nu am intrat într-o relație amoroasă. Bineînțeles, am făcut și pasiuni pentru actori și cântăreți. Dar nu aveam cum să ajung la ei. Erau inaccesibili. Din vorbă în vorbă, mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc și online cu mult timp în urmă. Povesteam amintiri și fapte de zi cu zi, să nu vă gândiți la video-chat. Ne știam doar din poze și din conversații obișnuite, un bărbat atrăgător. Dar nu am ajuns să ne întâlnim. El locuia în Germania, eu , în țară. Am rupt legătura. Mă îndrăgostesc ușor, dar nu am mai avut o relație după un divorț dureros. Este bine și single declarat, doar că ești mai vulnerabil, adică se pot agăța de tine tot felul de neaveniți. Aceasta este partea proastă a Internetului. Nu voi încerca niciodată aplicații de dating online. Nu am încredere în ele. Pe Internet e mai greu sa-ți faci prieteni în general, adică tot relațiile vechi contează, însă eu am ajuns să-mi fac prieteni prin schimbul de cărți poștale clasice și în grupuri de Beagle, pentru că și eu o am pe Alma. Sunt o fire mai temătoare, deloc aventuroasă, așa încât nu m-aș mai duce, cum am făcut o dată, de una singură pe munte. Nu știu cum de nu am pățit nimic și sper să fiu ferită și pe viitor. Online-ul este un mediu un pic nesigur, are multe capcane. Dar, în fine, să rămânem la safe side în toate!

Cu aceste considerații despre partea sigură voi încheia periplul meu prin memorie, sperând că v-am amuzat cât de cât și că am convins sponsorul Editura Cassius Books, care promovează autori contemporani. Eu am făcut un curs de scriere creativă. Îmi place conceptul. Și eu m-am gândit să îmi scriu autobiografia, dar nu mi-a fost ușor și am întâmpinat reticențe de la persoane pe care ar fi trebuit să le menționez. Și-au dorit anonimatul și a trebuit să le respect dorința. 

Așadar, câteva amintiri interzise ce-și păstrează inocența. 

"If you want to keep a secret, you must also hide it from yourself." –George Orwell, 1984

Dar vă mai spun o vorbă în încheiere:

"Do nothing secretly; for Time sees and hears all things, and discloses all." –Sophocles

Pentru că:

"Three things cannot long stay hidden: the sun, the moon and the truth." –Buddha

Povești de succes

     De-a lungul timpului am mai scris la probe pentru concursul SuperBlog pentru sponsorul Vindem-Ieftin.ro , Depozit Virtual pentru o multitudine de materiale de construcții, însă nu am vorbit despre povestea incredibilă a fondatorului Cosmin Răileanu.

    Astăzi, în jurul acestei povești, vom vorbi despre cum a transformat el un eșec inițial într-un succes, ce exemplu ne dă și despre exemple personale. Articolul se va înscrie în concursul Spring SuperBlog 2025. 

    Cosmin a concurat la binecunoscuta emisiune Imperiul Leilor prima dată în 2020 cu acest proiect. Atunci, afacerea sa a fost respinsă de investitori, dar acest lucru nu l-a descurajat, deși mărturisește că a fost o experiență dură.  

    Împreună cu echipa sa, a continuat să dezvolte afacerea , iar în 2022, când business-ul generase deja milioane de euro, s-a întors la Imperiul Leilor. De data aceasta, investitorii au fost dornici să investească, chiar 3 dintre jurați, însă Cosmin a ales să-i refuze. A fost o decizie paradoxală, dar matură.

    În prezent, afacerea sa este una de succes, care se pregătește pentru extinderea rețelei de francize și dezvoltarea platformei digitale. 

    Din această experiență, Cosmin a ales să împărtășească niște lecții pentru antreprenori și nu numai , lecții legate de eșec. Viețile tuturor au suișuri și coborâșuri, iar eșecul nu trebuie să ne descurajeze, trebuie să ne alegem partenerii cu atenție și să ne menținem valorile. 

    Mi se pare o poveste extraordinară și rezonez cu aceste idei.

    În continuare, voi scrie câte ceva despre experiența mea personală legată de eșec.

    Ca lecție de viață, cred că atunci când nu ai rezultate , trebuie să continui să muncești, la fel atunci când ai rezultate slabe sau chiar bune. Să continui să muncești. Nu ne lăsăm influențati negativ de un eșec mai mic sau mai mare, pentru că atunci vom fi pierduți. Eu cred că eșecurile în viață sunt inerente, cu toții ne-am lovit de ele, însă nu trebuie să ne lipsească motivația niciodată. Muncim continuu, constant, acest lucru ne înnobilează. Cu lacrimi, cu sudoare, uneori cu bucurie și însuflețire, muncim, acest lucru ne ține în viață și cred că definește însăși condiția umană.

    Eu am fost un elev silitor, cu succese pe linie la școală, mai puțin la Olimpiadele județene. Am continuat să învăț pentru note bune în catalog și medii bune. Am făcut meditații. Chiar atunci când parcursul meu cu studiul matematicii de care eram îndrăgostită a fost deviat înspre pregătirea pentru Medicină (chimie, fizică, biologie), am continuat să învăț. Rezultatele nu au întârziat să apară. Punctul culminant, spre bucuria profesorilor și părinților, a fost succesul meu la Olimpiada județeană de Chimie. A fost autnci o concurență serioasă, iar succesul meu-cu totul neașteptat.

    Mi-a fost mai greu cu materiile pentru Medicină, însă am fost admisă la această facultate de prestigiu. Pe parcursul facultății aveam să mă confrunt cu multe situații dificile, ceea ce nu a dus la cele mai bune rezultate. Răspunderea mi se pare enormă și nu e de glumit cu viețile oamenilor, așa încât aveam să renunț și să mă înscriu ca și Clinical Research Associate în studii clinice, unde, din nou, succesul a fost fulminant. Am muncit cu atâta ardoare și entuziasm! Am niște amintiri nepieritoare! M-am folosit de cunoștințele mele de medicină și am transformat eșecul inițial, căci așa îl consider, într-un succes.

    Peste ani, aveam să revin la medicină, chiar am fost medic pe ambulanță, însă mi s-a părut deosebit de greu și am renunțat.

    Am renunțat după doi ani și la Facultatea de Litere, pe care am făcut-o cu entuziasm, însă sunt activă pe rețelele sociale în grupuri de lectură. Sunt chiar eu însămi inițiatorul unui astfel de grup de lectură, unde postez evenimente literare, recenzii, lucruri legate de lectură, ceea ce consider că este important ca și continuitate. 

    Eșecul este cel mai bun mentor. Ne învață că putem greși, ne putem înșela, însă nu trebuie să renunțăm la aspirațiile noastre cele mai nobile.

    Cel mai important este să nu renunțăm, chiar dacă ne simțim uneori prăbușiți în urma eșecurilor. Să ne ridicăm din cenușă ca și pasărea Phoenix, ca să folosesc o metaforă. Motorul succesului acesta cred că este, a munci și  a nu renunța niciodată, indiferent de adversități. Ne umplu de bucurie succesele și ne întristează eșecurile,  e normal, dar nu trebuie să fim niște oameni înfrânți. „Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis.”Frumos spunea poetul Radu Gyr. 

    Cred că sufletul este partea indestructibilă din noi, acela cu care participăm la evenimentele diverse din viața noastră. Atunci când sufletul plânge ne este mai greu, însă am învățat că vremurile tulburi nu durează și soarele răsare din nou și pe strada noastră. Nu oricum, trebuie să facem și noi eforturi, însă sunt absolut convinsă că aceste eforturi ale noastre vor da rezultate la momentul oportun. Cu energia pozitivă a succeselor ne vom încărca, spre a ne aminti de ea în momentele mai grele. Toate sunt importante. În viață trebuie să ne și asumăm riscuri, să încercăm. Este esențial pentru dezvoltarea noastră umană. Dacă ne ridicăm după un eșec, devenim mai puternici decât cel care nici măcar nu a încercat.

    Sper că aceste povești v-au inspirat și ați învațat lecția valoroasă de a nu te speria de un eșec și a continua să lupți pentru visurile tale.

    "There is no innovation and creativity without failure. Period." ― Brene Brown ( Nu este inovație și creativitate fără eșec. Punct.)

    În aspirațiile noastre cele mai mărețe, nu există eșec. Aceasta este credința mea. 

    Să aveți inimile pline de visuri îndrăznețe tot timpul! Să fiți încununați de succes și să nu vă temeți de eșec.

Traduceri inteligente cu Vasco Translator

     Când am văzut prima probă din concursul Spring SuperBlog 2025, cu un enunț atât de tentat, m-am hotărât să mă înscriu în competiție.

    Astăzi vom vorbi despre traducere și anume despre aparate de tradus inteligente, despre translatoarele automate Vasco.

    De-a lungul timpului, participând la SuperBlog, am aflat lucruri noi și interesante, iar traducătoarele instant sunt și ele un lucru nou pentru mine. Le consider deosebit de utile.

    Cu toții folosim aplicații on-line de traducere, e imposibil să nu avem nevoie în diverse ocazii, însă translatoarele instantanee Vasco folosesc mai multe motoare de căutare, sunt mai rapide și mai exacte și în plus au Internet inclus pentru traduceri. Viteza și acuratețea le consider două atuuri importante pentru traducerea instant.

    Aceste aparate de traducere sunt traducătoare on-line, arată ca un telefon și ca accesoriu folositor îndeosebi pentru cei care au mâinile ocupate pot avea Touchless Translation cu    căști cu traducător Vasco Translator E1. 

Căștile cu traducător pot fi folosite pentru conversații fluente în 51 de limbi. Sunt două căști pentru urechea dreaptă, așa încât una poate fi împrumutată partenerului de conversație. Setările acestor căști cu traducător se reglează prin aplicația Vasco Connect, o interfață ușor de utilizat. Aceste căști detectează automat limba selectată, iar comunicarea va fi naturală. Conectând căștile la traducătorul instant Vasco Translator V4, primești Internet gratuit și nelimitat pentru traduceri. Această soluție este perfectă atunci când călătorești în străinătate.

     Vasco Translator M3 este un translator electronic cu Internet gratuit pe viață. Este un translator vocal care decriptează 76 de limbi și de asemenea text din fotografii în 0.5 secunde. Se pot traduce apelurile telefonice prin simpla alăturare a telefonului și mesajele din chat. Internetul este furnizat printr-o cartelă SIM în aproape 200 de țări. Pe lângă funcția de traducere instant, are și o aplicație de învățare a 28 de limbi străine. Microfonul este precis și zgomotul redus, difuzorul puternic de 84 db, carcasa este solidă, bateria-puternică, ecranul tactil și ergonomic de 2 inchi, cu butoane digitale sau fizice. Pronunția traducerii este cea a unui vorbitor nativ.

        Vasco Translator V4 este superior prin numărul de limbi suportate și ecran de 5 inch.

        Povestea Vasco de traducere instant a luat naștere în Polonia în anul 2008. În 2014 se lansa primul dispozitiv Vasco Traveler, în 2016-modelul Mini 2, în 2020- Vasco Translator M3, iar în 2022- Vasco Translator V4.

    Am vorbit despre funcționalitățile acestor aparate de tradus instant. Îmi place designul și cred că domeniile de aplicare pot fi diverse, mai ales în epoca globalizării. 

    Ca și medic, comunicarea eficientă cu pacienții care vorbesc o altă limbă este esențială. Fondatorul Vasco este chiar paramedic și Vasco, în parteneriat cu Misiunea Medicală Poloneză , se implică în crize umanitare, chiar și în războiul din Ucraina. Este critic să înțelegi suferința aproapelui și să îl poți ajuta, vorbindu-i pe limba lui. Se poate oferi sprijin medical chiar în urgență, contribuind la salvarea de vieți omenești, ceea ce mi se pare foarte important. Fie că lucrăm într-o țară străină, fie în România, dar avem pacienți de altă naționalitate, traducătoarele instant ne pot fi de un real ajutor. De la înregistrarea fără erori a pacienților, până la citirea consimțământului informat, anamneză, diagnostic, urmărire, tratament și externare, avem nevoie de traducere de încredere. Este vital.

    Am lucrat și ca Clinical Research Associate în colaborare cu firme străine, unde limba de comunicare era engleza, dar, pentru a ne înțelege cât mai bine și a traduce documente medicale, se pot iarăși folosi traducătoarele instant. Ca și în orice alt mediu de afaceri, la lucru în companii străine, pentru o comunicare eficientă și fiabilă. 

    Vasco a ajutat și Universitatea Quinnipiac (Hamden, SUA) cu medierea înțelegerii cursurilor și comunicării studenților cu profesorii. Așadar, iată un alt domeniu de aplicabilitate. Tot mai mulți tineri aleg să studieze în străinătate și un astfel de traducător instant le este de un real folos. Dar și noi avem studenți străni, am avut colegi israelieni, arabi, greci. Eu însămi am tradus și structurat cursurile pentru ei într-o manieră organizată, care le-a fost folositoare. 

    Pe lângă acestea, călătorim foarte mult sau avem familii multietnice și avem uneori nevoie de traduceri. La restaurant, în muzee, la hotel, în spații publice, rețea de transport, pentru a citi ziarele. Cu ușurință, se poate utiliza funcția Photo Translator și avem rezultate bune. Sau putem folosi doar traducerea cuvintelor mai dificile pe care nu le cunoaștem, prin funcția text sau vocală.

    Traducătoarele Vasco sunt deja folosite cu succes în multe țări. La noi, au un site, un magazin partener și sunt listate și pe eMAG. Au și service. Aplicația se actualizează prin wi-fi, așadar se observă caracteristici îmbunătățite.

    Datele tehnice cuprinse în articol au fost luate de pe site-ul Vasco România și din podcastul cu Country Specialist, unde sunt expuse clar. 

    Așadar, consider că aceste traducătoare inteligente sunt o invenție foarte folositoare, de care acum am aflat, cu ocazia participării la SuperBlog, care ne aduce mereu lucruri noi și relevante pentru dezvoltarea noastră. A urmat documentarea și am realizat acest articol, pe care acum mă pregătesc să îl lansez în eter pentru dumneavoastră, sperând că vă va fi util. 

SuperBlog de primăvară 2025

 Bună seara! 

La 1 martie a început competiția SuperBlog , ediția de primăvară 2025 și tare aș vrea să fiu din nou finalistă cu blogul cel nou. 

Doream să îmi cumpăr un domeniu , dar nu am făcut-o încă.

Și s-ar putea să am probleme cu internetul , din păcate, într-o zonă mai greu accesibilă. Voi încerca soluții.

Ideea e că mă atrage din nou competiția, ca și în alți ani. Nu știu câte bloguri sunt înscrise, nu m-am uitat încă, dar la ediția precedentă m-am clasat destul de sus, ceea ce m-a bucurat.

În orice caz, am rămas surprinsă de realizările competitorilor, documentați, dar și cu simț artistic și cu calități tehnice de excepție. E normal să ”tragi cu ochiul” la cei care câștigă și cred că pe bună dreptate se iau premiile.

Ne străduim să scriem cât mai frumos și să respectăm cerințele tehnice.

Așteptăm cu înfrigurare și emoție notele la fiecare probă.

Și fiecare își dorește să câștige sau măcar să fie finalist al competiției cu participări la toate probele, adică articole de blog originale pe o temă dată de sponsorul probei.

Așadar, îmi anunț intenția de a fi finalist SuperBlog primăvară 2025. Să vedem cât voi reuși la această ediție. 

Zilele următoare am de scris primul articol.

La treabă!